Malnutriţia

Deşi suntem în era obezităţii, există totuşi o afecţiune foarte serioasă care pune în pericol viaţa multor oameni la risc. Malnutriţia legată de boală este o problemă importantă în ţările europene şi implicit în România.

Până la 40% din pacienţii internaţi în spitale şi până la 25% din persoanele care se tratează acasă de boli cronice suferă de malnutriţie. Aceasta poate afecta oameni din toate  grupele de vârstă, dar la risc sunt persoanele vârstnice, cele internate în spital şi cele instituţionalizate. Malnutriţia este cauzată de un aport alimentar (caloric şi nutritiv) redus; boala şi medicaţia cronică pot creste riscul de malnutriţie. Pacientii pot avea anorexie, pot suferi de efecte adverse ale medicamentelor sau pot avea alterari ale metabolismului din cauza inflamaţiei cronice indusă de boala subiacenta.

Malnutriţia duce la vindecarea dificilă a rănilor,  la o rată crescută de infecţii, la o frecvenţă mai mare a complicaţiilor (de exemplu, postoperatorii), la o durată mai mare de spitalizare, şi chiar la o mortalitate crescută. Scăderea în greutate nu trebuie privită ca o consecinţă inevitabilă a anumitor boli ci trebuie tratată ca orice alt simptom care face parte din manifestarile respectivei afecţiuni.

De exemplu, în cazul pacienţilor cu cancer, malnutriţia reprezintă un factor de prognostic foarte prost, astfel încât multe din decesele atribuite cancerului sunt mai curand legate de severitatea malnutriţiei si susceptibilitatea la infecţii pe care o aceasta o determină. O alimentaţie corectă poate ajuta pacientul să-şi menţină greutatea şi astfel să poata lupta vreme mai indelungată cu boala. Pacienţii malnutriţi prezintă mai frecvent efecte adverse datorate chimio si radioterapiei, pe când cei cu stare bună de nutriţie vor suporta mai uşor tratamentul şi se vor bucura de o calitate mai bună a vieţii.  Cauzele malnutriţiei la acesti pacienti pot fi multiple, începând de la aspectele psihosociale, la aportul inadecvat de alimente datorită diverselor restricţii alimentare adesea autoimpuse, la scăderea apetitului din cauza greţei sau a  pierderii gustului; pacientii pot avea senzaţie de saţietate precoce, dar şi un necesar  crescut de energie şi proteine care nu este atins de alimentaţia uzuală.

Alte boli cronice frecvent asociate cu malnutriţia sunt bolile hepatice -ciroza hepatică, bolile renale – stadiul de predializă sau dializă, boli ale intestinelor cum ar fi sindromul de intestin scurt (persoane cu rezecţii chirugicale extinse ale intestinelor), boala celiacă, afecţiuni neurologice  – boala Parkinson, Alzhemer, accidentele vaculare cerebrale care pot afecta reflexul de inghiţire, bolile pulmonare – boala pulmonară osbtructivă cronică, alcoolismul, anorexia nervoasă, etc.

Conform recomandărilor Societăţii europene de nutriţie clinică şi metabolism (ESPEN) diagnosticul de malnutriţie se ia în calcul dacă o persoană are indicele de masă corporală sub 20,5% (sub 22,5% daca are peste 70 de ani) sau dacă a slabit în ultimele 3 luni involuntar peste 5% din greutatea iniţială sau dacă suferă de o afecţiune majoră cum ar fi ciroza hepatică, BPOC, cancer, leucemie, dializă cronică, fractură de sold, diabet, intervenţie chirurgicală abdominală majoră, etc.

Evaluarea nutriţională trebuie făcută de un expert în nutriţie sau de către o echipă de asistenţă nutriţională. Suportul nutriţional recomandat poate varia în funcţie de gravitatea situaţiei, de la simple sfaturi dietetice, la suplimente nutriţionale orale şi medicaţie pentru creşterea poftei de mancare, până la administrarea nutrienţilor pe care enterală printr-o sonda introdusă în stomac sau  pe cale parenterală (asa numita „mâncare pe venă”), acestea din urmă fiind de obicei folosite cu durată limitată până la depăşirea episodului acut.

Nutriția în sarcină

 

 

Sarcina e o perioadă de schimbări profunde pentru organismul matern: mărirea uterului, formarea placentei, dezvoltarea glandelor mamare, modificarea glandelor endocrine, creșterea volumului sângelui, intensificarea metabolismului, etc. În ultimul trimestru creșterea în greutate a fătului este accelerată, ajungând în ultima lună de sarcină chiar și la 250g/săptămână. Aceste modificări induc creșterea nevoilor nutriționale ale organismului mamei.  Greutatea la naștere a copilului este foarte importantă și depinde de greutatea și indicele de masă corporala ale mamei înainte de sarcină. Este esențial pentru dezvoltarea normală a copilului să se asigure necesarul de nutrienți atât cantitativ cât și calitativ.

În timpul primului trimestru de sarcină nu este necesară creșterea aportului caloric, aproximativ 30 – 35kcal/kg corp de greutate ideala (presarcina) fiind suficiente, în funcție de activitatea fizică efectuată și de indicele de masă corporală presarcina (de exemplu, o persoană cu IMC presarcina peste 25 și sedentară nu-și va crește aportul caloric peste 30kcal/kgc). Necesarul caloric crește pe parcursul următoarelor 2 trimestre, variind între 36 si 38kcal/kg greutate ideală presarcină. Creșterea în greutate considerată  normală se situează între 7 și 18kg, depinzând de greutatea de dinainte de sarcină.

 

Creșterea în greutate recomandată în cursul sarcinii în funcție de statusul nutrițional: (Joslin’s Diabetes Textbook)

Status nutritional IMC (kg/m2) Câștig ponderal (kg)
subpondere <18.5 12.5 – 20
normal 18.6 – 25 12.5 – 17.5
suprapondere 26 – 29 7.5 – 12.5
obezitate >30 <7

 

Proteinele trebuie sa fie în cantitate suficientă, aproximativ 0.8 – 1g/kgc/zi, la care se mai adaugă încă 10g/zi. Dieta trebuie să cuprindă 2/3 proteine de origine animală și 1/3 de origine vegetală. Sursele de proteine de calitate superioară sunt ouăle, carnea, brânzeturile, laptele. Gravidele cu o dietă presarcină strict vegetariană ar trebui să beneficieze de consiliere nutrițională pentru a se putea ajunge la aportul proteic optim.

Lipidele nu se suplimentează în mod normal. Necesarul se ridică la 80-90g/zi, ușor crescut în ultima parte a sarcinii. Lipidele vor fi în proporție de 50% grăsimi animale și 50%grăsimi vegetale. Grăsimile saturate, care nu ar trebui să depășească 7% din dieta se găsesc în lapte, brânza, unt, carne grasă. Acizii grași mono și polinesaturați sunt indispensabili dezvoltării copilului; pe aceștia îi putem lua din ulei de măsline, nuci, floarea – soarelui. O mențiune specială pentru acizii grași omega3: ei sunt prezenți în uleiurile de pește, în peștele gras (somon); unii medici recomandă în trimestrele 2 și 3 de sarcină suplimente ce conțin omega3.

Glucidele au cea mai mare pondere în dietă (50 – 55% din calorii). Se preferă glucidele simple, din fructe, cereale, legume, și mai puțin cele rafinate.

Fibrele au , de asemenea o mare importanță în dieta femeii gravide, predispusă la constipație. Le putem lua din cereale integrale, pâine integrală, dar și consumând fructele ca atare, și nu sub formă de sucuri.

În ceea ce privește vitaminele, o dietă care respectă principiile expuse mai sus acoperă necesarul majorității vitaminelor și mineralelor cu două excepții: acidul folic și fierul. Acidul folic se suplimentează în primul trimestru (se recomandă și cu trei luni înainte de concepție), necesarul fiind 400micrograme/zi. Alimentele cele mai bogate în folați sunt vegetalele, cerealele, apoi laptele, fructele, carnea. Suplimentarea dietei cu fier este la latitudinea medicului care supraveghează sarcina. Suplimentele de fier pot da greață și constipație, în consecință sunt necesare doar dacă hemoglobina scade sub 11g/dl, sau mama are istoric de anemie, menometroragii, etc. O mențiune speciala merită vitamina A: excesul de vitamina A are efect nociv asupra fătului, astfel că nu sunt recomandate suplimentele de vitamine care conțin retinol, iar consumul de ficat ( cu o concentrație mare de vit A) trebuie restricționat.

Un alt aspect important îl reprezintă alimentele de evitat în sarcină. Din această categorie fac parte brânzeturile moi, cu mucegai, din lapte nepasteurizat; consumul lor crește riscul de infecție cu Lysteria monocitogenes, care poate da meningită și sepsis neonatal.  De asemenea, sunt de evitat carnea insuficient preparată termic și mâncărurile gătite din raioanele de delicatese ale supermarketurilor, care prezintă risc de contaminare cu Toxoplasma gondii, care are efect teratogen. Pestele oceanic de tip rechin, peste spada sunt de evitat datorită concentrației mari de mercur. În general se preferă peștele de apă dulce, de 2 ori /săptămâna.

În concluzie, nutriția în sarcină se rezumă la un set de reguli simple:

  • Mâncăm ce trebuie: carne, pește, ouă, lapte, legume, fructe, cereale
  • Ne supraveghem greutatea
  • Nu mâncăm pentru doi
  • Avem cel puțin trei mese/zi
  • Luam doar suplimente prescrise de medic

 

Dieta în diabetul zaharat

Diabetul zaharat de tip 2 este o boală care apare în special la oamenii supraponderali sau obezi. Din acest motiv scăderea în greutate ameliorează aproape întotdeauna nivelul zahărului din sânge (glicemia) la cei diagnosticați cu diabet, și previne apariția acestei boli la cei care se află la risc.

În afară de regimul pentru scădere în greutate (acolo unde este indicat), persoanele cu diabet de tip 1, 2 sau diabet gestațional trebuie să-și monitorizeze cantitatea de glucide din alimentație (glucide = carbohidrați = hidrați= HC). Deși poate părea dificil la început, în timp pacienții se familiarizeaza cu numărarea hidraților din porția de mâncare.

De cele mai multe ori cantitatea de glucide necesară vă va fi recomandată de către medicul diabetolog. Există anumite formule pentru stabilirea necesarului de carbohidrati :

–          mai intâi veți stabili ce necesar caloric aveți în 24 ore înmulțind greutatea cu 25 (30-35 dacă sunteți activi fizic) ; (ex. Femeie 60kg ; necesar caloric = 60×30 = 1800kcal/zi)

–          apoi veți împărți necesarul caloric la 2 pentru a stabili câte calorii vor proveni din glucide (ex. 1800/2 = 900kcal)

–          împărțiți numărul de calorii provenite din glucide la 4 pentru a obține cantitatea de glucide necesară într-o zi (ex. 900/4 = 225 grame glucide)

Uneori medicul diabetolog vă va recomanda o dietă cu mai puține glucide ; aceasta se întâmplă pentru că medicul dorește să obțină o scădere mai importantă a glicemiei într-un timp mai scurt. Nu se recomandă scăderea cantității de glucide sub 130g/zi.

După stabilirea cantității de glucide necesară pentru o zi, va trebui să stabiliți din ce alimente le veți lua. Cel mai bine este să folosiți tabele cu compoziția nutrițională a diverselor alimente.

Pentru ușurința calculului, puteți folosi echivalențele alimentare :

10g HC sunt conținuți în :

–          o felie pâine (20g)

–          1 cană cu lapte (250ml)

–          1 cană iaurt, sana, chefir (250ml)

–          200g brânză vaci, caș, mozzarella, urdă

–          50g cartofi, paste, orez, fasole boabe, mazăre boabe, paste făinoase, griș, cous-cous, bulgur, linte, năut (toate cântărite fierte)

–          80g mămăligă pripită sau 40g mămăligă tare

–          100g legume cu 10% glucide ; ceapă, morcovi, țelină, rădăcină pătrunjel

–          200g legume cu 5% glucide : fasole verde, praz, gulii, varză, conopidă, dovlecel, spanac, roșii, castraveți, salată verde, ridichi, vinete, andive, ciuperci, bame, sparanghel, urzici, ștevie, lobodă, untișor, păpădie

–          100g fructe cu 10% glucide : mere crețești, mere domnești, pere, portocale, mandarine, gutui, căpșuni, vișine, cireșe de mai, fragi, zmeură, afine coacăze, caise, piersici

–          200g pepene rosu/galben, grapefruit

–          50g fructe cu 20% glucide : banane, struguri, cireșe dulci

 

Carnea, peștele, ouăle, brânzeturile fermentate, untul, smântâna, uleiurile, condimentele NU conțin glucide.

 

De asemenea, în alcătuirea dietei unei persoane diabetice ar trebui să se țină cont de indexul glicemic. Acesta se referă la puterea unui aliment de a crește glicemia. Alimentele cu index glicemic scăzut vor crește foarte puțin glicemia și viceversa.

Indice glicemic mare (peste 70): painea alba, orezul alb, cartofii albi, berea (110), produsele pe baza de porumb ( popcorn), produsele zaharoase rafinate, produsele de patiserie.

Indice glicemic mediu (56-69) sunt: cerealele integrale si pastele din faina integrala, orezul brun, cartofii dulci, mazarea si legumele cu boabe in general, fructele.

Indice glicemic scazut (sub 55): oleaginoasele, perele, ciresele, caisele, fructele de padure, legumele verzi, lactatele.

 

Exemplu : Dietă cu 250g HC, 2000 kilocalorii

 

Mic dejun : ceai cu zaharină, pâine (3 felii) cu unt/sunca pui/cascaval, un măr mediu (100g)

Gustare : 1 cana cu lapte, 2 felii pâine

Prânz : ciorbă de zarzavat cu borș, chiftele marinate + cartofi natur (250g) + 1 felie pâine, 1 măr mediu (100g)

Gustare : 2 felii pâine + iaurt 250ml

Cină : spaghete cu telemea (200g), mâncare de fasole verde + 2 felii pâine

Gustare : orez cu lapte îndulcit cu zaharină

  • Chiar daca Nutrimed Help nu mai are un sediu propriu, va invitam sa continuam colaborarea cu ajutorul centrelor medicale partenere.

    Dr. IOANA FLORENTIU (DIMA) vezi CV http://nutrimedhelp.ro/cv-dr-ioana-florentiu/ - program incepand 1 august 2016:

    Spital Provita - Str. Agricultori nr 82, sect 2, Bucuresti
    - consultatii de diabet si boli metabolice in contract cu CASMB (gratuit cu bilet de trimitere de la medicul de familie)
    - consultatii de nutritie
    - program luni-vineri 08-14:00
    - programari la telefon 0752.247.194 doar in timpul orelor de program

    Centrul Medical Columna - Str. Tepes Voda, nr. 51, sector 2, Bucuresti (colt cu Str. Gheorghe Costa-Foru)
    - consultatii de nutritie, testare metabolica
    - program: marti 13.00- 19.00, joi 15.00-17.00
    - programari la tel: 021.308.80.80

  • Arhivă